De ce avem nod în gât când suntem emoționați

Cunoști senzația, cu siguranță. Fie ai trăit-o când te uitai la un film sau citeai o carte a căror acțiune ți-a stârnit emoții puternice, fie când o întâmplare a fost atât de fericită că abia îți puteai stăpâni lacrimile ori când furia a pus stăpânire pe tine. Este un fenomen comun, dar pe care aproape nimeni nu îl înțelege cu adevărat. Totuși, știința ne demonstrează de ce avem nod în gât când suntem emoționați.

Simți cum gâtul se blochează și, când încerci să înghiți, „nodul” nu dispare nicicum. Îți ții respirația, îți muști buza, înghiți în sec, dar degeaba. Este una dintre cele mai frecvente trăiri umane. Și, cu toate astea, puțini dintre noi știu ce se petrece, de fapt, în corpul lor în acele momente. De ce avem nod în gât când suntem emoționați? Ei bine, răspunsul este mai sofisticat decât ai bănui. Este o întreagă poveste despre evoluția speciei, despre sistemul nervos, cel muscular și, mai ales, despre natura umană.

Ce este de fapt nodul din gât

Ca să putem înțelege de ce avem nod în gât când suntem emoționați, e indicat să aflăm mai întâi cu cine avem de-a face. Căci fenomenul are și un nume științific, acela de „globus pharyngeus”. Și se referă la senzația persistentă de prezență a unui corp străin mare, de presiune, de blocare a gâtului, fără a exista ceva acolo cu adevărat.

Prima dată când medicii au dat un nume acestei senzații, au ales termenul „globus hystericus”. Dar este un termen plin de prejudecăți. La vremea aceea, se presupunea că afecta exclusiv femeile și că era pur psihologic, fără substrat fiziologic real. De aceea, medicina modernă l-a înlocuit cu globus pharyngeus sau pur și simplu cu senzația de glob în faringe.

Este un fenomen foarte comun. Între 22 și 45% dintre oameni experimentează globus pharyngeus cel puțin o dată în viață. Deși poate fi asociat și cu reflux gastroesofagian, tensiune musculară cronică sau iritații ale gâtului, varianta despre care vorbim acum este cea mai frecventă și mai misterioasă. Este vorba despre nodul din gât declanșat emoțional, cel care apare exact în momentele de intensitate afectivă maximă.

De ce avem nod în gât când suntem emoționați

De ce avem nod în gât când suntem emoționați nu e ceva neobișnuit, nici vreun accident și nici o slăbiciune de care să ne simțim rușinați. Este pur și simplu dovada vie că suntem ființe sociale, că suntem oameni, că trăim. Avem un sistem nervos calibrat după mii de ani de evoluție să răspundă la emoție cu toată ființa, nu doar cu mintea. Nodul din gât este ceea ce face ca biologia și umanitatea să se întâlnească. Și, uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poți face este să „dezlegi” chiar tu acel nod năbădăios.

Interesant este că acel nod din gât nu apare doar la emoțiile puternice cauzate de tristețe, ci și la bucurie. O revedere neașteptată, o melodie sensibilă, un discurs pătrunzător sau un succes mult așteptat, toate pot contribui la de ce avem nod în gât când suntem emoționați. Iar știința are răspunsul și la asta. Sistemul nervos autonom nu procesează valența emoției, ci intensitatea ei. O bucurie copleșitoare activează același răspuns simpatic ca și o pierdere profundă.

Sistemul nervos autonom joacă rolul principal

Sistemul nervos autonom este principalul responsabil de nodul în gât când suntem emoționați. Este acea parte a sistemului nervos care controlează funcțiile corpului fără intervenția conștienței, precum bătăile inimii, digestia, respirația sau dilatarea pupilelor. Nu tu ești cel care decide când să digeri alimentele sau când să transpiri. Corpul este cel care ia aceste decizii, în mod autonom.

Sistemul nervos autonom nu face diferența între emoțiile prin care treci. El nu distinge între tristețe, bucurie copleșitoare sau frică. Ci detectează doar că ești într-o stare emoțională intensă și că trebuie să răspundă. Iar răspunsul său este întotdeauna același: te pregătește pentru acțiune. Este vorba despre cunoscutul concept de „luptă sau fugi". Și este unul dintre cele mai vechi mecanisme de supraviețuire ale mamiferelor.

Când creierul percepe o amenințare sau o situație de intensitate maximă, sistemul nervos simpatic preia controlul. Atunci, inima bate mai repede, tensiunea arterială crește, sângele este redistribuit din organe spre mușchi, iar respirația se accelerează. Problema este că, din punct de vedere biologic, plânsul la finalul unui film este perceput de sistemul nervos autonom exact la același nivel de amenințare ca cel al strămoșilor care fugeau din fața prădătorilor.

Glota „acompaniază” din plan secundar

Odată ce sistemul nervos simpatic se activează, corpul are nevoie de mai mult oxigen. Și asta cât mai repede posibil. Pentru a-l obține, trebuie să respirăm mai repede și mai adânc. Și aici intră în scenă un mic organ cu un rol uriaș, glota. Este vorba despre acea deschizătură din gât care permite aerului să treacă din laringe spre plămâni.

Când sistemul nervos autonom trimite către glotă semnale să rămână deschisă cât mai mult posibil, gâtul se deschide mai larg decât în mod normal. Și asta pentru că o deschidere mai mare presupune intrarea unei cantități mai mari de oxigen. Această dilatație, în sine, nu dă nicio senzație neplăcută. Problema apare, însă, în clipa în care vrei să înghiți. Căci înghițitul implică închiderea glotei. Numai că, în acel moment, glota este forțată să rămână deschisă de către mușchii activați de răspunsul emoțional.

Drept urmare, nodul în gât este senzația creată de această luptă între mușchii care vor să închidă glota și mușchii care o mențin deschisă. Așadar, nodul nu este ceva real. Nu există nicio structură fizică acolo. Este tensiunea dintre două forțe opuse care trag simultan de același mușchi.

Mușchiul cricofaringian acționează în tăcere

Un alt actor important în povestea despre care facem vorbire este mușchiul cricofaringian. Este vorba despre un mușchi inelar, poziționat la joncțiunea dintre faringe și esofag. El funcționează ca un sfincter al esofagului superior. Or, globus pharyngeus este cauzat de contracția mușchilor din partea superioară a gâtului și esofagului. Iar unul dintre cei mai importanți mușchi este cricofaringianul, parte din mecanismul de sfincter de la capul esofagului. Rolul său normal este să prevină întoarcerea conținutului stomacului în gât și trahee.

Dar în momente de stres emoțional intens, cricofaringianul poate intra în spasm, creând acea senzație caracteristică de nod în gât. În plus, în momentele emoționale intense, avem tendința să ne ținem respirația sau să respirăm superficial. De aceea, în multe situații, senzația poate deveni copleșitoare. Diafragma se contractă, esofagul este comprimat, mușchii gâtului se tensionează. Totul se produce simultan, fără ca noi să putem controla ceva în mod conștient.

Cum influențează plânsul nodul în gât când suntem emoționați

Profesorul Ad Vingerhoets, psiholog clinic la Universitatea din Tilburg și unul dintre cei mai importanți cercetători mondiali în domeniul plânsului și al lacrimilor, oferă și o altă explicație pentru nodul din gât. El pune accentul pe efortul uman de a reține lacrimile, însoțit de oprirea respirației și de contracția mușchilor din gât. Rezultatul este tot o luptă între forțele de expansiune și contracție ale glotei, care acționează simultan, provocând acea senzație de blocare.

Cu alte cuvinte, nodul din gât este, în parte, un produs al conflictului intern dintre dorința de a plânge și decizia de a nu plânge. Corpul vrea să pornească mecanismul de eliberare emoțională, adică lacrimile, respirația sacadată, plânsul. Dar mintea îl oprește. Tensiunea provocată se localizează fizic exact în gât, acolo unde controlul voluntar se întâlnește cu reacția involuntară. Este, așadară, un nod creat din reținere, din efortul de a părea stăpân pe tine însuți în fața unor valuri emoționale.

Plânsul emoțional e specific uman

Deși lacrimile reprezintă un reflex și apar la toate mamiferele, din punct de vedere emoțional, niciun alt animal de pe planetă nu plânge emoțional, cu excepția omului. Ochii tuturor mamiferelor produc lacrimi pentru a proteja corneea. Dar lacrimile emoționale, cele care curg când ești trist sau copleșit de fericire, sunt o trăsătură exclusiv umană. Suntem singura specie care varsă lacrimi emoționale. Oamenii continuă să plângă și la maturitate.

Teoriile evolutive sugerează că lacrimile emoționale au evoluat ca semnal social. Este un mecanism non-verbal de comunicare a vulnerabilității, de solicitare a sprijinului și de consolidare a legăturilor sociale. Principala ipoteză este că plânsul a evoluat ca expresie emoțională care semnalează suferință și promovează empatia celor din jur. Drept urmare, nodul din gât este și el parte din această evoluție. Este tensiunea care precede fie eliberarea lacrimilor (semnalul social), fie reținerea lor (controlul social). Ambele sunt răspunsuri la mediul uman complex, în care atât vulnerabilitatea cât și stăpânirea de sine au roluri bine definite.

Lacrimile „dizolvă” nodul din gât

Din punct de vedere anatomic, știm acum de ce avem nod în gât când suntem emoționați. Dar s-a observat că, odată ce lăsăm lacrimile să curgă și nu ne mai abținem să plângem, nodul din gât dispare ca prin minune. Iar asta nu e pură coincidență, ci știință. Căci plânsul emoțional este o formă de reglare a sistemului nervos. Trecerea de la sistemul nervos simpatic (luptă sau fugi) la cel parasimpatic (odihnă și recuperare) are loc gradual. Iar lacrimile par să accelereze această tranziție.

Respirația se normalizează, mușchii se relaxează, glota revine la dimensiunea normală. Nodul se dizolvă. Când o emoție devine copleșitoare, creierul activează anumite regiuni asociate cu reglarea emoțională și comportamentul social, inclusiv hipotalamusul și sistemul limbic. Hipotalamusul semnalizează sistemul nervos autonom, care la rândul său activează sistemul nervos parasimpatic. Și asta duce la modificări fizice precum nodul în gât, respirația superficială și stimularea glandelor lacrimale. Așadar, lacrimile, nu sunt consecința slăbiciunii, ci un mecanism de echilibru.

Când e cazul să consulți un specialist

Nodul din gât care apare pe fond emoțional este normal, temporar și complet benign. Dispare odată ce emoția se stinge sau odată ce plângi. Dar există situații în care o senzație persistentă de corp străin în gât merită evaluată medical. Când senzația durează mai mult de câteva săptămâni, fără legătură cu episoade emoționale clare, trebuie să discuți cu medicul. Mai ales dacă este însoțită de dificultăți reale la înghițit (inclusiv alimente solide), dacă apare împreună cu răgușeală persistentă sau durere, ori dacă observi scădere în greutate inexplicabilă. Astfel de semnale ar trebui să te trimită la un specialist ORL. Printre cauzele care pot mima nodul emoțional din gât se numără și bolile . O tiroidă mărită poate apăsa pe structurile din jur. Și spasmele esofagiene sau refluxul gastroesofagian se pot manifesta astfel.

Cum poți scăpa mai repede de nodul din gât

Acum că știm de ce avem nod în gât când suntem emoționați, e firesc să știm și cum să ne descotorosim de problemă. Dacă nu vrei sau nu poți să plângi în acel moment, există câteva strategii care pot reduce tensiunea din gât. Tot ce ai de făcut este să respiri conștient și lent. O respirație profundă, abdominală, activează sistemul parasimpatic și transmite creierului că nu există nicio amenințare reală. Inspiră cât numeri până la 4, ține respirația tot cât numeri până la 4 și expiră lung, cât numeri până la 8. Ciclul prelungit al expirației stimulează nervul vag și scade tonusul simpatic.

Și căscatul deliberat ajută. Căscatul este, fiziologic, opusul nodului din gât. Căci relaxează mușchii cricofaringieni și laringieni, deschide gâtul și resetează tonusul muscular. Nu degeaba căscatul este contagios, căci este și el un mecanism de reglare socială a tensiunii.

Să bei puțină apă poate fi de folos. Înghițitul de lichid forțează o secvență musculară ordonată în gât și resetează parțial coordonarea musculaturii faringiene. Un alt aspect important este să nu lupți cu senzația. Paradoxal, cu cât te concentrezi mai mult pe asta și cu cât te agiți mai mult, cu atât devine mai pronunțat. Acceptarea reduce anxietatea secundară și, implicit, tensiunea musculară.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: sciencefocus.com, sciencealert.com, nhsinform.scot, iflscience.com,

Citește și Utilizări mai puțin știute ale frunzelor de dafin