Povestea tulburătoare a lui George Vraca, „actorul frumos precum un zeu”. A fost descoperit rănit pe un pat de spital și a devenit unul dintre cei mai mari artiști ai țării

Destinul lui George Vraca pare desprins dintr-un film. Rănit în Primul Război Mondial și aflat pe un pat de spital, tânărul care visa să devină agronom a fost remarcat de mari personalități ale culturii române. Întâlnirea avea să-i schimbe viața pentru totdeauna și să transforme un soldat într-unul dintre cei mai mari actori din istoria teatrului românesc.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST, GRATIS, AICI

VEZI ȘI ACEST VIDEO VIVA!:

Puțini actori din istoria scenei românești au avut un destin atât de spectaculos precum George Vraca. Născut la 25 noiembrie/7 decembrie 1896, la București, într-o familie de aromâni, el avea să devină unul dintre cei mai apreciați actori ai secolului XX, fiind numit adesea de contemporani „actorul frumos precum un zeu”, datorită prezenței sale scenice impresionante și timbrului vocal inconfundabil.

Cu toate acestea, nimic din primii ani ai vieții sale nu anunța o carieră artistică. A studiat agronomia, a practicat rugby la nivel înalt și chiar a lucrat în Ministerul Agriculturii. Viața lui a fost însă schimbată radical de un moment aparent întâmplător, petrecut într-o baracă-spital din Iași, în timpul Primului Război Mondial. Acea întâlnire i-a deschis drumul către teatru și către o carieră care avea să marcheze aproape jumătate de secol din istoria scenei românești.

Povestea tulburătoare a lui George Vraca, "actorul frumos precum un zeu"

George Vraca s-a născut într-o familie cu rădăcini aromâne. Tatăl său era Iancu (Ion) Vraca, iar printre strămoșii săi se număra Petre Vraca, care, la începutul secolului al XIX-lea, a sprijinit mișcările grecești conduse de Lord Byron.

Actorul a urmat școala primară și liceul la București, iar în tinerețe a fost pasionat de sport. A făcut parte din echipa națională de rugby, jucând pentru Sportul Studențesc, una dintre primele echipe de acest tip din România.

În plan profesional, drumul lui părea deja stabilit: a absolvit Facultatea de Agronomie în 1915 și s-a angajat în cadrul Ministerului Agriculturii. Visul său era legat de această profesie, iar teatrul nu făcea parte din planurile lui.

Citește și: Andreea Berecleanu, despre începuturile sale în carieră: „Nu am știut că voi face jurnalism, calea mea ar fi fost alta, doar că destinul…’. S-a întreținut singură de la 19 ani, de când a plecat din casa părinților / EXCLUSIV

Primul Război Mondial avea însă să îi schimbe radical destinul. Începând din 1916, Vraca a luptat pe front în cadrul Regimentului al II-lea de grăniceri, participând la luptele de la Oituz, Cașin și Târgu Ocna. A fost rănit și decorat pentru acte de eroism, iar perioada de recuperare petrecută într-un spital militar din Iași avea să devină momentul decisiv al vieții sale.

George Vraca a fost descoperit din întâmplare, pe un pat de spital

În timp ce se afla internat în spitalul militar din Iași, tânărul sublocotenent rănit a fost vizitat de câteva dintre cele mai importante personalități ale culturii române: actrița Maria Ventura, actorul C.I. Nottara și marele muzician George Enescu. Aceștia veniseră pentru a-i încuraja pe soldații răniți.

Maria Ventura a fost cea care a remarcat frumusețea și prezența tânărului ofițer și i-a pus o întrebare care avea să-i schimbe viața.

„Nu te-ai gândit niciodată la teatru, adică să te faci actor?”

Răspunsul lui George Vraca a fost simplu, dar memorabil:

„O, nu!”

Cu toate acestea, întâlnirea i-a rămas în minte. După ce a fost externat, a început să meargă la spectacolele Mariei Ventura din Iași, iar lumea teatrului a început să-l fascineze tot mai mult.

Treptat, a abandonat planul de a pleca în Franța pentru a-și continua studiile în agronomie și a început să se pregătească pentru scenă. A învățat să recite poezie, iar în cele din urmă s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București, unde a fost admis primul din promoția sa.

Pentru a se întreține în timpul studiilor, a lucrat ca institutor suplinitor la Școala Primară Tabacu și a colaborat cu compania teatrală Bulandra.

Drumul spre scena Teatrului Național

În 1921, George Vraca a absolvit Conservatorul și s-a angajat la Teatrul Național din București, unde a debutat alături de nume importante ale scenei românești, printre care și Maria Filotti.

Marea actriță își amintea mai târziu de acel moment:

„În 1922 am jucat pe Circe în 'Glauco' alături de un debutant strălucit, George Vraca, a cărui biruinţă de atunci constituia o afirmare definitivă”.

Citește și: Ștefan Iordache, poveste tulburătoare de viață. A devenit actor după ce a picat la Medicină, a iubit pătimaș, a suferit enorm din dragoste și a regretat că nu a avut copii

Talentul său a fost remarcat rapid. În 1927, la doar câțiva ani de la debut, a devenit societar al Teatrului Național, iar în 1929 a trecut la Teatrul „Maria Ventura”, unde nu a fost doar actor, ci și director și organizator de trupe artistice.

”Într-una din seri am asistat la spectacolul 'Prometeu'. George Vraca poseda un glas cu un timbru unic, avea dicţie perfectă şi era frumos ca un zeu. O şuviţă de păr negru corb atârna pe frunte, în timp ce, răstignit cu lanţuri grele de stâncă îşi striga revolta faţă de Zeus nemilostiv”, îl descrie Elena Zamora în volumul „Am slujit cântecul”.

Pe scenă până în ultima clipă...

De-a lungul carierei, George Vraca a urcat pe scena mai multor teatre importante, inclusiv compania Bulandra, Teatrul Victoria și, mai târziu, Teatrul Nottara, instituție pe care avea să o conducă până la sfârșitul vieții.

Din anii 1920 şi până 1964, George Vraca n-a mai coborât de pe scenă. S-a stins din viață în primăvara anului 1964, la puţin timp după premiera cu „Richard al III-lea”, pe scena Teatrului Nottara, la conducerea căruia se afla, rol la care visase toată viaţa. A jucat doar 14 reprezentaţii, iar pe ultimele cu mare greutate, deoarece era chinuit de boală.

În timpul repetițiilor au apărut primele semne ale bolii care avea să-l răpună, însă actorul a refuzat să renunțe la scenă.

„Un cal! un cal! Regatul meu pentru un cal!” – au fost ultimele cuvinte rostite pe scenă de marele actor.

„Ce păcat că mor! Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum”, avea să exclame marele actor cu puțin înainte de finalul vieții.

Cariera impresionantă a unui actor legendar

George Vraca a devenit unul dintre cei mai mari interpreți ai repertoriului clasic și modern, fiind apreciat pentru eleganța prezenței scenice, gestica sobră și dicția impecabilă.

Pe scenă a creat numeroase personaje memorabile, interpretând roluri din operele marilor dramaturgi ai lumii: Shakespeare, Schiller, Goethe, Ibsen, Gorki sau Caragiale. Printre rolurile sale celebre se numără Hamlet, Oedip, Romeo, Karl Mohr din „Tâlharii”, Nae Girimea din „D'ale carnavalului” sau Manole din „Meșterul Manole”.

În paralel cu activitatea teatrală, George Vraca a jucat și în filme, fiind unul dintre pionierii cinematografiei românești. Debutul său pe marele ecran a avut loc în 1925, în filmul „Datorie și sacrificiu”, regizat de Ion Șahighian.

De-a lungul timpului, a apărut în mai multe producții importante, printre care „Lia” (1927), „Se aprind făcliile” (1939), „Visul unei nopți de iarnă” (1946), „Viața învinge” (1951), „Nepoții gornistului” (1953), „Răsare soarele” (1954) și „Tudor” (1963), film în care a interpretat rolul lui Grigore Brâncoveanu.

Talentul și contribuția sa la cultura română au fost recunoscute oficial. În 1952 a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române, iar în 1959 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului.

Actorul s-a stins din viață la 17 aprilie 1964, la București, la vârsta de 67 de ani, după o carieră care a schimbat definitiv istoria teatrului românesc.

Foto: Facebook, Cinemagia, Wikipedia