Alexandra Căpitănescu, despre relația cu iubitul ei, Bogdan, chitaristul trupei. De ce alege să fie discretă: „Sunt lucruri care capătă altă valoare când rămân intime!” / EXCLUSIV

Alexandra Căpitănescu trăiește una dintre cele mai frumoase perioade din viața sa, atât pe plan profesional, cât și personal. Deși formează un cuplu alături de Bogdan, chitaristul trupei sale, artista a ales să vorbească foarte puțin despre relația lor și să păstreze această parte a vieții departe de lumina reflectoarelor. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru revista VIVA!, cântăreața explică de ce discreția este atât de importantă pentru ea și cum reușește să păstreze echilibrul între carieră și viața personală.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI

Fără să intre în detalii intime, Alexandra Căpitănescu mărturisește că traversează o perioadă frumoasă, în care se simte liniștită și echilibrată, și spune că unele momente merită trăite departe de ochii publicului. Artista vorbește, totodată, despre limitele pe care și le impune în ceea ce privește expunerea, explicând că preferă să protejeze ceea ce este autentic și să lase viața personală în afara comentariilor și a presiunii venite din exterior.

Citește și: Alexandra Căpitănescu, prima copertă din carieră! Dezvăluiri în premieră din viața artistei, care a obținut locul 3 la Eurovision 2026: "Pentru mine, cele mai grele momente nu au fost neapărat legate de un singur eveniment" / EXCLUSIV

Alexandra Căpitănescu, despre relația cu iubitul ei, Bogdan, chitaristul trupei

Și pentru că am ajuns la această parte, mi-aș dori să discutăm despre povestea de dragoste pe care o trăiești alături de Bogdan, chitaristul trupei, și ar fi frumos să aflăm totul direct de la sursă. Când și cum a început totul între voi, de fapt?

Aici intru puțin pe un teren pe care, sincer, am ales să îl păstrez cât pot de mult în zona de discreție. Nu pentru că aș avea ceva de ascuns, ci pentru că am învățat că unele lucruri sunt mai frumoase atunci când rămân ale tale, fără presiunea constantă a expunerii.

Ce pot să spun este că, în general, în viața mea și în carieră, lucrurile au tendința să se lege firesc, organic, fără planuri sau strategii.

În același timp, încerc să separ cât pot viața personală de cea publică, nu pentru a crea o barieră artificială, ci pentru a proteja ceea ce este autentic. Industria muzicală vine cu multă expunere, iar eu am învățat că echilibrul este esențial. Dacă totul devine public și comentat constant, riști să pierzi tocmai naturalețea lucrurilor.

Prefer să păstrez această parte pentru mine. Nu din lipsă de transparență, ci pur și simplu pentru că sunt aspecte ale vieții mele pe care aleg să le trăiesc fără să le transform în subiect public. Cred că este sănătos să existe o limită clară între ceea ce împărtășești ca artist și ceea ce rămâne doar al tău ca om.

Pot însă să spun că este o perioadă frumoasă, în care mă simt bine și echilibrată, iar asta contează cel mai mult pentru mine. Dincolo de orice curiozitate firească, cred că esențial este ca fiecare dintre noi să își trăiască viața personală într-un mod care îi aduce liniște, nu presiune.

Și poate acesta este și lucrul pe care îl apreciez cel mai mult: faptul că, indiferent de tot ce se întâmplă în jur, există spații în viața mea care rămân simple, reale și nefiltrate. Iar pe acelea aleg să le protejez.

Citește și: Alexandra Căpitănescu mărturisește că a fost victima bullyingului: "Au existat episoade care m-au făcut să mă simt inconfortabil sau neînțeleasă". Cum a depășit momentele grele / EXCLUSIV

Citește și: Jorge și-a găsit apartamentul de la mare devastat de turiști: "Pur și simplu, unii oameni nu au educație, bun simț și respect față de nimic" / Imagini cu dezastrul

De ce alege să fie discretă

Înțeleg că alegi să-ți protejezi viața personală și îți respectăm decizia. Totuși, fără să intrăm în detalii intime, crezi că întâlnirea dintre familii este un moment care schimbă o relație? Cum privești tu acest pas și emoțiile care îl însoțesc, atunci când vine firesc?

Prefer să rămân consecventă cu ideea pe care am tot avut-o în perioada asta, și anume că viața mea personală încerc să o păstrez cât mai departe de expunerea publică. Nu pentru că nu ar exista curiozitate sau momente interesante de povestit, ci pentru că sunt lucruri care capătă o altă valoare atunci când rămân intime, trăite în cercul lor firesc, fără presiunea interpretărilor din exterior.

Întâlnirea dintre familii este, într-adevăr, un moment important în viața oricui și vine cu emoții firești, dar și cu multă sinceritate. În același timp, fiecare astfel de moment are o dinamică proprie, foarte personală, care ține de oameni, de relații și de context. Și cred că tocmai această unicitate îl face frumos, faptul că nu poate fi standardizat sau transformat într-o poveste „general valabilă“.

Pentru mine, cel mai important este că aceste lucruri se întâmplă într-un cadru liniștit, fără presiune și fără senzația că trebuie să demonstrezi ceva cuiva. Cred că, atunci când există autenticitate între oameni, lucrurile curg de la sine, chiar și în situații care, din exterior, par încărcate de emoție.

În rest, prefer să păstrez detaliile acolo unde le este locul, adică în zona personală. Cred că este un echilibru sănătos între ceea ce împărtășești ca artist și ceea ce alegi să trăiești doar pentru tine și pentru cei apropiați. Iar pentru mine, acest echilibru este foarte important în momentul de față.

La final, mi-ar face plăcere să ne povestești ce nu știe încă publicul despre tine. Există o latură a ta pe care oamenii nu au avut încă ocazia să o descopere și pe care ți-ai dori să o cunoască?

Alexandra Maria Căpitănescu, născută pe 31 iulie 2003, în Galați. Iubesc găinile, să călătoresc, dar mi-e frică de zborul cu avionul. Vă dați seama ce greu a fost în toată perioada asta să ajung la toate petrecerile și concertele dedicate Eurovisionului.

Dar acum, într-o notă serioasă, cred că, inevitabil, atunci când ești într-o zonă publică, oamenii ajung să te cunoască prin ceea ce văd pe scenă, în interviuri sau în momentele în care ești „în lumină“. Și e normal să fie așa. Dar, în același timp, există și o parte a mea care nu se vede atât de ușor și pe care nu o expun în mod constant.

De exemplu, cred că nu mulți oameni ar bănui cât de liniștită sunt în viața de zi cu zi. În afara muzicii și a proiectelor, îmi place foarte mult simplitatea. Pot să petrec mult timp acasă, să citesc, să ascult muzică fără să fie vorba de analiză sau muncă, să mă uit la documentare sau pur și simplu să am momente în care nu se întâmplă nimic spectaculos. Îmi place foarte mult genul acesta de echilibru.

Poate un alt lucru mai puțin vizibil este partea mea analitică, care vine probabil și din zona de fizică. Oamenii mă asociază în mod natural cu emoția și cu expresivitatea artistică, dar în realitate sunt o persoană care gândește mult lucrurile, care analizează și care are nevoie să înțeleagă „de ce”-ul din spatele fiecărei decizii sau trăiri. Cred că această combinație între rațional și emoțional mă definește mai mult decât pare la prima vedere.

În același timp, sunt destul de autocritică, poate mai mult decât se vede din exterior. Nu mă mulțumesc ușor și am tendința să îmi doresc mereu să fac lucrurile mai bine, să învăț, să cresc. Uneori asta poate fi constructiv, alteori poate fi obositor, dar face parte din felul meu de a fi.

Și mai este ceva: cred că oamenii nu văd întotdeauna cât de important este pentru mine timpul petrecut cu oamenii apropiați. În spatele unei vieți care pare destul de dinamică și vizibilă, există o nevoie foarte puternică de liniște, de familie și de conexiuni reale, simple.

Dacă ar fi să rezum, aș spune că sunt mai echilibrată și mai „normală” decât ar părea din exterior. Cu emoții, cu gânduri, cu zile bune și mai puțin bune, cu bucurii mici și cu lucruri simple care contează mult pentru mine. Și poate acesta este, de fapt, lucrul cel mai important pe care mi-aș dori ca oamenii să îl știe: că, dincolo de tot ce se vede, rămâne un om care încearcă să își păstreze autenticitatea și echilibrul în tot ceea ce face.