Alexandra Căpitănescu, declarații rare despre fratele ei. Cu ce se ocupă Radu și ce relație au: „Nu îmi spune doar ce am nevoie să aud. Își permite să fie direct!” / EXCLUSIV

Alexandra Căpitănescu a vorbit, într-un interviu exclusiv, despre relația pe care o are cu fratele său, Radu, și despre felul în care s-a schimbat legătura dintre ei de-a lungul anilor. Deși între cei doi există o diferență de vârstă de opt ani, timpul i-a apropiat într-un mod aparte, iar astăzi se pot baza unul pe celălalt atât în momentele importante, cât și în cele mai simple.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI

Fratele artistei este fotbalist, iar experiența lui din zona competiției îi permite să îi ofere sfaturi atunci când presiunea sau emoțiile devin mai greu de gestionat. Alexandra spune că Radu este unul dintre oamenii care nu îi spun doar ceea ce vrea să audă, ci are curajul să fie sincer și direct cu ea, lucru pe care a ajuns să îl aprecieze foarte mult.

Citește și: Cum au sprijinit-o părinții pe Alexandra Căpitănescu și cum s-a schimbat relația lor de-a lungul timpului: "Am fost învățată să rămân cu picioarele pe pământ. Ei nu mi-au spus niciodată că va fi ușor" / EXCLUSIV

Alexandra Căpitănescu, declarații rare despre fratele ei

Alexandra, nu vreau să încheiem interviul înainte să te întrebăm și despre relația pe care o ai cu fratele tău și cum a evoluat de-a lungul anilor... Bănuiesc că lucrurile stăteau cu totul altfel în adolescență față de acum sau mă înșel?

Relația cu fratele meu a fost mereu una importantă pentru mine, chiar dacă, în mod firesc, a trecut prin etape diferite odată cu vârsta. Cred că asta este ceva absolut normal între frați: când ești mai mic, există mai multă apropiere instinctivă, dar și mici conflicte sau diferențe de personalitate care apar inevitabil. În adolescență, lucrurile pot fi uneori mai intense, pentru că fiecare își caută identitatea și independența, iar asta se simte și în dinamica dintre voi. Fiind și o diferență de vârstă de 8 ani, dinamica dintre noi s-a schimbat în momentul în care eu am început facultatea, din cauza distanței Galați – București.

Acum, relația noastră este mult mai matură și mai echilibrată. Nu mai este doar despre „frați care cresc împreună“, ci despre două persoane care se susțin reciproc și care se bucură sincer de reușitele celuilalt. Cred că unul dintre cele mai frumoase lucruri este faptul că putem vorbi deschis despre orice, fără tensiuni sau orgolii, și că există un respect real între noi. În același timp, îmi place că păstrăm și partea aceea de familiaritate și glume specifice fraților.

Oricât de mult ai evolua individual, relația asta rămâne una care te ancorează și te aduce mereu la realitate într-un mod foarte sănătos. Cred că evoluția noastră ca frați reflectă, de fapt, evoluția noastră ca oameni. De la o relație mai impulsivă și uneori complicată la una bazată pe încredere, susținere și o afecțiune foarte stabilă. Și pentru mine asta contează enorm, mai ales într-o perioadă în care viața mea este destul de dinamică și plină de schimbări.

Cu ce se ocupă Radu

Este Radu cel mai mare sprijin al tău, dar și cel mai direct critic, atunci când e cazul, desigur, și în sens constructiv?

Deoarece fratele meu este fotbalist, el îmi dă cele mai bune sfaturi, când vine vorba de competiție, presiune sau adrenalină. Radu este unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea, atât din punct de vedere al sprijinului, cât și al sincerității cu care îmi spune lucrurile, chiar și atunci când nu sunt neapărat ușor de auzit. Cred că tocmai pentru că există o relație apropiată și de încredere, își permite să fie foarte direct cu mine.

Nu îmi spune lucruri doar ca să mă încurajeze sau să îmi ridice moralul, ci îmi oferă și feedback real, uneori foarte sincer, despre ceea ce fac, fie că vorbim despre muzică, despre deciziile mele sau despre felul în care gestionez anumite situații. Și, chiar dacă uneori poate fi mai critic decât mi-ar conveni pe moment, în timp am învățat să apreciez enorm acest lucru.

În același timp, este și persoana care mă susține necondiționat. Este acolo în momentele importante, se bucură sincer pentru reușitele mele și trăiește alături de mine fiecare etapă, fie ea mai ușoară sau mai dificilă. Pentru mine, este foarte valoros să am în jur oameni care nu îmi spun doar ceea ce vreau să aud, ci ceea ce am nevoie să aud.

Cred că, în final, acesta este și rolul pe care îl are în viața mea: un sprijin constant, dar și un filtru sincer. Cineva care mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ și să privesc lucrurile cât mai realist, chiar și atunci când emoțiile sunt puternice sau lucrurile se întâmplă foarte repede în jurul meu.

La final, mi-ar face plăcere să ne povestești ce nu știe încă publicul despre tine. Există o latură a ta pe care oamenii nu au avut încă ocazia să o descopere și pe care ți-ai dori să o cunoască?

Alexandra Maria Căpitănescu, născută pe 31 iulie 2003, în Galați. Iubesc găinile, să călătoresc, dar mi-e frică de zborul cu avionul. Vă dați seama ce greu a fost în toată perioada asta să ajung la toate petrecerile și concertele dedicate Eurovisionului. Dar acum, într-o notă serioasă, cred că, inevitabil, atunci când ești într-o zonă publică, oamenii ajung să te cunoască prin ceea ce văd pe scenă, în interviuri sau în momentele în care ești „în lumină“. Și e normal să fie așa.

Dar, în același timp, există și o parte a mea care nu se vede atât de ușor și pe care nu o expun în mod constant. De exemplu, cred că nu mulți oameni ar bănui cât de liniștită sunt în viața de zi cu zi. În afara muzicii și a proiectelor, îmi place foarte mult simplitatea. Pot să petrec mult timp acasă, să citesc, să ascult muzică fără să fie vorba de analiză sau muncă, să mă uit la documentare sau pur și simplu să am momente în care nu se întâmplă nimic spectaculos. Îmi place foarte mult genul acesta de echilibru.

Poate un alt lucru mai puțin vizibil este partea mea analitică, care vine probabil și din zona de fizică. Oamenii mă asociază în mod natural cu emoția și cu expresivitatea artistică, dar în realitate sunt o persoană care gândește mult lucrurile, care analizează și care are nevoie să înțeleagă „de ce“-ul din spatele fiecărei decizii sau trăiri.

Cred că această combinație între rațional și emoțional mă definește mai mult decât pare la prima vedere. În același timp, sunt destul de autocritică, poate mai mult decât se vede din exterior. Nu mă mulțumesc ușor și am tendința să îmi doresc mereu să fac lucrurile mai bine, să învăț, să cresc. Uneori asta poate fi constructiv, alteori poate fi obositor, dar face parte din felul meu de a fi.

Citește și: Alexandra Căpitănescu, despre relația cu iubitul ei, Bogdan, chitaristul trupei. De ce alege să fie discretă: „Sunt lucruri care capătă altă valoare când rămân intime!” / EXCLUSIV

Citește și: Mircea Badea, comentariu ironic la adresa Ilincăi Vandici, după ce și-a etalat geanta de lux: „Viața trebuie să fie foarte plictisitoare!”

Și mai este ceva: cred că oamenii nu văd întotdeauna cât de important este pentru mine timpul petrecut cu oamenii apropiați. În spatele unei vieți care pare destul de dinamică și vizibilă, există o nevoie foarte puternică de liniște, de familie și de conexiuni reale, simple.

Dacă ar fi să rezum, aș spune că sunt mai echilibrată și mai „normală“ decât ar părea din exterior. Cu emoții, cu gânduri, cu zile bune și mai puțin bune, cu bucurii mici și cu lucruri simple care contează mult pentru mine. Și poate acesta este, de fapt, lucrul cel mai important pe care mi-aș dori ca oamenii să îl știe: că, dincolo de tot ce se vede, rămâne un om care încearcă să își păstreze autenticitatea și echilibrul în tot ceea ce face.

Sursa foto: Facebook