În anul 1992, pe fondul eforturilor de reconstrucție economică post-Revoluția Culturală, liderul chinez Deng Xiaoping făcea o vizită istorică în regiunea autonomă Mongolia Interioară. Acolo, departe de centrele tradiționale de putere de la Beijing, el a articulat o viziune aparent periferică pentru acele vremuri, dar care avea să schimbe iremediabil arhitectura puterii globale în deceniile următoare. Deng a afirmat sec și profetic: Orientul Mijlociu are petrol, China are pământuri rare¹.