Lucian Viziru, îngropat în datorii, după moartea tatălui său, în 2013: „Am fost supărat pe el pentru că m-a lăsat într-o situație așa de nasoală”/ Ce sacrificii a făcut pentru a achita banii

Lucian Viziru a vorbit deschis despre una dintre cele mai dificile și întunecate perioade din viața sa - moartea tatălui său, survenită acum 13 ani. Invitat în cadrul podcastului găzduit de Bursucu', actorul a făcut dezvăluiri emoționante despre momentele grele prin care a trecut după ce și-a pierdut părintele și datoriile financiare uriașe cu care s-a confruntat atunci.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI

Petru Viziru fusese diagnosticat în anul 2010 cu cancer pulmonar de gradul 4, iar medicii români nu îi mai dăduseră atunci nici o speranţă de viaţă. Totuşi, bărbatul a fost operat la Viena, iar doctorii de acolo i-au dat şanse de recuperare. La vremea aceea, frații Viziru au făcut sacrificii financiare mari, atunci, pentru că operaţia şi tratamentul tatălui lor au costat mai mult de 100.000 de euro. Din nefericire, în anul 2013 s-a stins, la vârsta de 60 de ani.

Lucian Viziru, îngropat în datorii, după moartea tatălui său

Pierderea părintelui a venit la pachet nu doar cu o suferință emoțională uriașă, ci și cu o povară financiară colosală. Toate obligațiile financiare și datoriile acumulate de tatăl său au rămas pe umerii artistului.

Pentru a le putea achita și pentru a-și redresa situația, Lucian Viziru a fost nevoit să facă un compromis major: să lase totul în urmă și să plece la muncă în Germania.

Întrebat în cadrul interviului despre valoarea exactă a sumelor pe care a trebuit să le returneze, Lucian Viziru a preferat să fie discret și nu a oferit o cifră concretă.

Totuși, în spațiul public și în presă s-a speculat de-a lungul timpului că ar fi fost vorba despre o sumă uriașă, de aproximativ 200.000 de euro, informație pe care actorul a ales să nu o confirme, dar nici să o infirme.

„Nu știu, nu vreau să spun, știu că Augustin a zis niște sume. Nu vreau (…) Ce puteam să mai fac aici? (…) Nu aveam ce să mai fac aici, se terminase concediul parental, ceva de genul, am stat un an (…) Cel mai frumos vis al meu l-am avut pe la 14-15 ani și am visat că eram la școală și în clasă, era lângă mine o geantă, în care era un bebeluș și era un băiețel. Și a fost cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodată”, a declarat Lucian Viziru.

Citește și: Augustin Viziru, cu lacrimi în ochi despre moartea tatălui, tragedie care i-a schimbat total viața: "Pentru mine, tata a fost zeul suprem"

"Am fost supărat pe taică-miu pentru că m-a lăsat într-o situație așa de nasoală"

Deși au trecut mai bine de zece ani de la moartea tatălui său, actorul recunoaște cu sinceritate că, la acea vreme, a simțit o profundă frustrare și supărare pe părintele său din cauza situației vulnerabile în care fusese lăsat.

Viziru a explicat că i-a fost extrem de greu să gestioneze presiunea datoriilor și a subliniat că își dorește cu totul altceva pentru propriul său copil. Promisiunea lui cea mai mare este de a nu-și expune niciodată fiul la astfel de probleme financiare.

„Am fost supărat pe taică-miu pentru că m-a lăsat într-o situație așa de nasoală. M-am supărat pe el, nu știu dacă trebuia sau nu, că mi-a dat multe, dar eu nu cred că aș putea și nici nu aș vrea să îl las pe fiul meu într-o situație neplăcută din punct de vedere financiar (…) Dar să nu aibă datorii, așa mi-aș dori”, a spus actorul.

Citește și: Lucian Viziru îi răspunde Ioanei Ginghină, după ce l-a acuzat că cerșește pe TikTok: „Exact asta își dorește. E urât!’

Augustin Viziru s-a schimbat radical când tatăl lui a murit

Augustin Viziru a fost extrem de atașat de tatăl său, care l-a susținut necondiționat cât timp a fost în viață:

„Tata avea atâta încredere în mine, în ceea ce sunt și reprezint, încât, nimic nu putea să mă doboare. Era încrederea pe care mi-a creat-o el, pe care mi-a dat-o să o am față de mine', povestea Augustin Viziru acum câțiva ani.

Moartea tatălui l-a ajutat pe Augustin Viziru să se maturizeze și să se schimbe.

„Când am aflat vestea că tatăl meu nu mai este, ceva s-a schimbat în mine. Și perioada de dinainte să se ducă a fost foarte grea, încărcată, iar aceste probleme de viață m-au maturizat brusc. Ultimii doi ani de dinainte să moară tata, au fost cei mai urâți ani din viața mea. Au fost doi ani, doi ani și jumătate, de când am aflat de boala lui și până s-a stins din viață. De acolo a început schimbarea, de atunci sunt altfel.

Până atunci, deși eram deja mare, mă consideram copilul lui tata. Nu aveam nicio grijă și credeam că pot să fac orice pe lumea asta. El nu lăsa pe nimeni, niciodată, să vorbească un cuvânt urât la adresa mea. Tatăl meu nu m-a pedepsit niciodată. O singură dată mi-a dat o palmă peste picior. Două săptămâni nu am vorbit eu cu el și el plângea efectiv să îl bag în seamă„, a mai spus Augustin Viziru.