Luca Niculescu, dezvăluiri inedite din tinerețe: „La 20 de ani eram alt om. Eram un puşti cu blugii rupţi şi aveam plete” / Confesiuni emoționante despre familia lui modestă, chinuită de comuniști

Cunoscut astăzi ca un diplomat de carieră apreciat și un fost jurnalist de marcă, Luca Niculescu poartă în spate o poveste de viață complexă, marcată de episoade inedite din tinerețe și de o moștenire de familie răscolitoare. În spatele imaginii sobre și elegante pe care o afișează de ani buni, se ascunde un trecut rebel și încercările grele prin care au trecut strămoșii săi în perioada regimului comunist.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST, GRATIS, AICI

Nicușor Dan a anunțat, pe 5 octombrie 2026, că îl desemnează pe Luca Niculescu drept premier. Este, de fapt, al patrulea nominalizat din ultimele luni. Iată câteva dintre primele declarații ale lui Nicușor Dan:

Luca Niculescu, dezvăluiri din tinerețe

Lumea este obișnuită să îl vadă pe Luca Niculescu la costum, dar stilul său vestimentar din anii studenției era complet diferit. În tinerețe, el a îmbrățișat din plin spiritul rebel al anilor '90, adoptând un look care era departe de standardele familiei sale.

„Poate că este sau nu o surpriză, dar la 20 de ani eram alt om. Eram un puşti cu blugii rupţi şi aveam plete. Acum chiar mă bucur că nu mi-am făcut vreun tatuaj, pentru că atunci îmi surâdea ideea!

Mi-amintesc că tatăl meu, care era foarte elegant, era aproape disperat de stilul meu.

Nici nu voia să meargă cu mine pe stradă. Sigur că, în timp, transformarea a fost firească, nu mai poţi fi acelaşi om la 43 de ani cu studentul din facultate”, povestea Luca Niculescu într-un interviu acordat în 2015 pentru Adevărul.

Citește și: Cine e Luca Niculescu, omul pe care Nicușor Dan îl vrea premier. Are 55 de ani și a fost ambasador la Paris: "Sunt condamnat să fiu optimist"

"Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă pentru că mobila noastră îmi părea demodată"

Copilăria lui Luca Niculescu a fost marcată de contrastul dintre lumea în care crescuse familia sa și cartierul muncitoresc în care s-a mutat ulterior.

Familia a locuit inițial în zona Cișmigiu, iar apoi s-a mutat în Berceni, într-un bloc nou, unde trăiau familii de muncitori de la IMGB sau persoane din structurile Securității.

El povestea că îi era rușine să-și invite colegii acasă, pentru că mobilierul i se părea demodat și își dorea să aibă pe perete ceea ce vedea în alte apartamente.

„Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă pentru că mobila noastră îmi părea demodată, urâtă şi neîncăpătoare pentru apartamentele comuniste. Odată m-am dus la bunicul meu, Luca, şi i-am spus: „De ce nu avem şi noi covor din acela pe perete?

Am văzut eu la cineva ceva frumos, în care era o fată pe un cal...“. Noi aveam pe perete, în sufragerie, picturi de Nicolae Vermont, de Nicolae Grigorescu, şi mie nu-mi plăceau. Eu voiam „Răpirea din Serai”.”, povestea Luca Niculescu.

Citește și: Premierul desemnat Luca Niculescu, mesaj înaintea începerii negocierilor politice: "Sunt deschis la discuții și respect ideile bune, indiferent de unde vin"

"Toată familia era liberală, membri în partid"

Rădăcinile familiei Niculescu se leagă de o veche tradiție comercială din perioada interbelică. Stră-străbunicul său, Luca P. Niculescu, pusese bazele uneia dintre cele mai importante firme din țară, având zeci de sucursale de țesături și stofe, fabrici și ferme.

Familia avea legături strânse cu PNL și cu familia Brătianu, iar străbunicul său fusese senator și ministru al Comerțului.

După venirea regimului comunist, bunurile le-au fost confiscate, iar familia a fost nevoită să se mute din zona Cișmigiu într-un bloc din cartierul muncitoresc Berceni. Acolo, printre vecini angajați la IMGB sau din structurile Securității, familia Niculescu contrasta puternic prin obiectele salvate din casele naționalizate.

„Toată familia era liberală, membri în partid. Străbunicul a fost senator toată viaţa lui şi chiar, pentru o perioadă scurtă, ministru al Comerţului, într-unul dintre guvernele Averescu din timpul Primului Război Mondial. Însă nu făceau prea multă politică.

Ei erau oameni de afaceri care finanţau partidul şi erau apropiaţi de familia Brătianu. Îmi amintesc că am văzut într-un ziar de epocă un anunţ „Serată la Jean P. Niculescu“ şi erau „Brătienii“ şi alte familii bogate din acele vremuri invitate.

Alexandru Paleologu mi-a spus chiar că mesele organizate de străbunicul meu, pe care a apucat să-l cunoască, erau cele mai bune din Bucureşti.”, povestea Luca Niculescu.

Citește și: Luca Niculescu, atacat de Sorin Grindeanu și George Simion, după ce a fost desemnat premier: „E tot o marionetă. Zero voturi de la AUR”. PSD decide marți dacă îl susține pe Niculescu / Reacția PNL

Bunicul lui Luca Niculescu, opt ani de muncă forțată la Canal și în Bărăgan

Eleganța bunicului ascundea o dramă teribilă provocată de represaliile comuniste. Considerat reprezentant al „burgheziei moșierești” și apropiat al partidelor istorice, bunicul lui Luca Niculescu a fost arestat și condamnat.

A scăpat de o pedeapsă și mai grea datorită intervenției umane a unui fost angajat al său, ajuns ulterior în structurile Securității. Cu toate acestea, a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră și ulterior la strămutările din Bărăgan, executând aproape opt ani de detenție și muncă silnică.

„Mai târziu, în liceu, experimentam diverse forme de disidenţă. Eram într-o gaşcă mare de rockeri şi ţin minte că, pe la sfârşitul anului ’88, aveam un plan bine stabilit să scriem manifeste împotriva regimului.

Plănuiam, de regulă, la mine acasă, şi ne gândeam cum să le scriem pe nişte şabloane şi să le împărţim prin cartierele vecine. Eram foarte hotărâţi şi pregătiţi până când un coleg ne-a spus despre un altul din aceeaşi gaşcă că e turnător şi că ar fi mai bine să renunţăm la acest plan ca să nu păţim ceva rău.

În naivitatea noastră, presupuneam că n-o să ne urmărească nimeni şi că n-o să se afle, dar am renunţat până la urmă. N-am mai scris manifeste.”, dezvăluia Luca Niculescu.

A participat la Revoluția din 1989 alături de tatăl său

Luca Niculescu a povestit și cum a trăit zilele Revoluției. Pe 21 decembrie 1989 urma să meargă la mătușa sa, însă aceasta l-a sunat și i-a spus să nu mai vină, pentru că în centrul Bucureștiului „se întâmplă lucruri”.

A doua zi, a plecat împreună cu prietenii din cartier spre Piața Universității. Tatăl său li s-a alăturat. Niculescu își amintea că a strigat „Jos Ceaușescu!” în fața magazinului Cocor și că a ajuns în Piața Universității în jurul orei 11:30.

Ulterior, a mers împreună cu tatăl și unul dintre frații săi să apere radioul. Cei trei au rămas acolo până când au auzit o rafală în apropiere și au decis să se retragă într-un loc mai sigur:

„Eram împreună cu tata şi cu unul dintre fraţii mei. Am fost viteji pentru o vreme până când am auzit o rafală destul de aproape de noi şi tata a zis să mergem totuşi într-un loc mai sigur.”

Cum a ajuns Luca Niculescu jurnalist

Deși înainte de 1989 nu își dorea să devină jurnalist, refuzând ideea de a lucra în propaganda comunistă. Dăduse examen la Facultatea de Filologie, pentru secția latină și greacă, și era atras și de Facultatea de Istorie. Ideea de a deveni „jurnalist de propagandă” nu îl atrăgea.

După Revoluție, situația s-a schimbat. Presa românească „a explodat”, iar Niculescu a ales jurnalismul. Ulterior, a construit o carieră de jurnalist și diplomat, iar în prezent a ajuns să fie desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru de către președintele Nicușor Dan.

Studiile și cariera ulterioară în jurnalism și diplomație i-au conturat parcursul profesional, transformându-l pe tânărul rebel cu plete de altădată într-una dintre cele mai respectate figuri publice din România.