Cum a început povestea de dragoste dintre Simona și Marius Urzică și cine a făcut primul pas: „Mi-a plăcut foarte mult felul lui de a fi, mă făcea să zâmbesc mereu” / EXCLUSIV

Simona Urzică și Marius Urzică au vorbit, printre altele, într-un interviu amplu acordat revistei VIVA!, despre începuturile poveștii lor de dragoste, născută firesc din pasiunea comună pentru gimnastică. Cei doi au rememorat primele momente petrecute împreună, de la privirile timide schimbate în cadrul proiectului „Romanian Golden Team” până la gesturile simple care i-au apropiat, dezvăluind cum o întâlnire aparent obișnuită s-a transformat într-o relație solidă, construită în timp și care durează de 18 ani.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI

Știu că gimnastica a fost firul care v-a unit încă din prima clipă, dar mi-ar plăcea să ne dezvăluiți cum a început povestea voastră de dragoste.

Povestea noastră de dragoste a început să prindă contur atunci când Marius a înființat trupa de foşti mari gimnaşti "Romanian Golden Team", cu mici priviri intersectate și amabilitatea lui Marius de a mă conduce acasă, descoperind că doar trei stații de tramvai ne despărțeau.

Cum a început povestea de dragoste dintre Simona și Marius Urzică

Ce v‑a atras inițial unul la celălalt? Și când ați realizat că întâlnirea voastră a fost mai mult decât o întâmplare? Primul pas cine l-a făcut?

Simona: Mi-a plăcut foarte mult felul lui de a fi, mă făcea să zâmbesc mereu.

Marius: Ochii ei frumoși mi-au atras atenția, era o fată liniștită și timidă, pe alocuri. Totul a decurs de la sine și a venit natural. Bineînțeles că eu am făcut primul pas.

Citește și: Marius Urzică, criticat pentru atitudinea pe care a avut-o în finala Power Couple: „Lasă orgoliul și învață să pierzi când vezi că femeia iubita nu mai poate'. Cum a reacționat Simona, soția lui

Relația voastră a atins deja "majoratul" și aveți o căsnicie solidă. Care este secretul acestei longevități? A contat faptul că împărtășiți aceeași pasiune pentru gimnastică? Diferența de vârstă de 11 ani dintre voi și-a pus amprenta în vreun fel?

Nu putem spune că avem un secret anume. Credem că este foarte important să știi să lași de la tine atunci când este cazul, să ai încredere în partener și să iubești cu toată ființa. De asemenea, este necesar să nu vă culcați certați. Nu am simțit niciodată diferența dintre noi doi, chiar dacă aceasta este de 11 ani jumătate.

În ce măsură s-a schimbat viața voastră după apariția copiilor și cum sunteți voi ca părinți? S-a făcut simțită rigoarea voastră de gimnaști în modul în care vă educați fiul și fiica?

Apariția copiilor ne-a schimbat viața în totalitate. Ești mult mai responsabil atunci când vin copiii și prioritățile se schimbă. Totul se învârte în jurul lor. Încercăm să ne impunem cu blândețe şi să le explicăm valorile vieții.

Simona și Marius Urzică, o copilărie... altfel

Marius, la ce ai renunțat pe plan personal pentru a te dedica complet gimnasticii de performanță? Ai vreun regret în momentul de față?

Pe plan personal, am renunțat la copilărie. Când alții se jucau pe afară, eu munceam din greu în sala de gimnastică, însă nu regret nimic! Dacă ar trebui să o iau de la capăt, aș face același lucru cu drag!

Am tot auzit povești despre rigorile acestui sport, care te privează în mare parte de copilărie și adolescență. În cazul tău cum a fost, Simona? Și în ce măsură te-au sprijinit părinții tăi?

Gimnastica este un sport al disciplinei absolute. Program strict, alimentație controlată, puțin timp liber. Da, copilăria mea a fost diferită. În timp ce alți copii ieșeau la joacă, eu eram în sală. Dar nu am simțit că mi-a fost furată copilăria. A fost altfel, nu mai puțin frumoasă. Bucuriile mele erau altele: o notă mare la concurs, un element reușit, o apreciere din partea antrenorului. Părinții mei au fost sprijinul meu necondiționat. Nu m-au forțat niciodată. M-au susținut, m-au încurajat și, cel mai important, mi-au dat libertatea de a continua pentru că eu îmi doream asta. Cred că, fără echilibrul lor emoțional, nu aș fi rezistat. La toate concursurile mele erau acolo în sală, trup şi suflet pentru a mă susține.