Alexandra Căpitănescu, prima copertă din carieră! Dezvăluiri în premieră din viața artistei, care a obținut locul 3 la Eurovision 2026: „Pentru mine, cele mai grele momente nu au fost neapărat legate de un singur eveniment” / EXCLUSIV

La doar 22 de ani, a strălucit pe scena Eurovision și a adus cel mai bun rezultat pentru România din istoria concursului. După una dintre cele mai intense perioade din viața sa, Alexandra Căpitănescu ne-a vorbit despre culisele aventurii care a făcut-o cunoscută în întreaga Europă și nu numai, despre familie, despre oamenii care îi sunt sprijin necondiționat, despre cariera pe care o construiește pas cu pas și, nu în ultimul rând, despre iubire și planurile sale de viitor. Am descoperit, totodată, și o latură mai puțin cunoscută a Alexandrei, sensibilitatea ei extraordinară, care ne-a făcut să o îndrăgim și mai mult.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI, GRATIS, AICI

Alexandra, în primul și primul rând vrem să te felicităm din suflet pentru parcursul și prestația ta de la Eurovision! Acum, că a trecut emoția concursului și lucrurile au început să se așeze, cum te simți? Cum privești această experiență la câteva săptămâni distanță și ce a rămas cel mai puternic impregnat după tot ce ai trăit?Vă mulțumesc din suflet pentru felicitări! Sincer, cred că încă procesez tot ce s-a întâmplat. Eurovision a fost una dintre cele mai intense, emoționante și transformatoare experiențe din viața mea. În perioada concursului am trăit totul la o viteză incredibilă – repetiții, interviuri, întâlniri cu fani din toate colțurile lumii, emoțiile uriașe dinaintea fiecărei apariții pe scenă. Atunci nu am avut foarte mult timp să conștientizez ceea ce trăiam, pentru că eram concentrată să dau tot ce am mai bun și să reprezint România cu demnitate.

Alexandra Căpitănescu, pictorial EXCLUSIV pe coperta VIVA!

Acum, la câteva săptămâni distanță, simt că încep să privesc totul cu mai multă claritate și recunoștință. Sunt extrem de mândră de parcursul meu și de echipa care a fost alături de mine. Rezultatul obținut este unul care îmi dă încredere că suntem pe drumul potrivit. Dar, dincolo de clasament, cel mai valoros lucru pe care îl iau cu mine este confirmarea că muzica are puterea de a conecta oameni din culturi, limbi și realități complet diferite.Cred că imaginea care mi-a rămas cel mai puternic întipărită în minte este momentul în care am pășit pe scena Eurovision pentru prima dată și am văzut arena plină. A fost un sentiment greu de descris în cuvinte. În acel moment am simțit, simultan, o responsabilitate uriașă, dar și o energie incredibilă venită din partea publicului. Pentru câteva minute, toate emoțiile, toate lunile de muncă și toate sacrificiile s-au transformat într-o singură stare: bucuria de a cânta.M-au marcat foarte mult și reacțiile oamenilor după concurs. Am primit mii de mesaje din țări în care nu mă așteptam să fiu cunoscută. Oameni care mi-au spus că s-au regăsit în piesa mea, că au fost emoționați de interpretare sau că au început să urmărească muzica mea după Eurovision. Pentru un artist aflat la început de drum, astfel de mesaje valorează enorm și îți reamintesc de ce faci acest lucru.În același timp, experiența m-a maturizat foarte mult. M-a învățat să am mai multă încredere în mine, să gestionez presiunea și să înțeleg că vulnerabilitatea poate fi o forță atunci când urci pe scenă. Cred că am plecat de acolo nu doar ca artist mai experimentat, ci și ca om mai sigur pe propriul drum.Astăzi privesc Eurovisionul ca pe un punct de plecare, nu ca pe o destinație. A fost o etapă extraordinară, care mi-a deschis multe uși și mi-a oferit o platformă imensă, dar simt că adevărata provocare începe acum: să construiesc mai departe, să lansez muzică în care cred, să evoluez și să demonstrez că ceea ce s-a întâmplat acolo nu a fost un moment izolat, ci începutul unei cariere pe termen lung.Rămân profund recunoscătoare tuturor celor care au crezut în mine, m-au susținut și au fost alături de mine în această aventură. Fără ei, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil.

Provocările unei artiste de 22 de ani

Alexandra, din păcate, niciunul dintre noi nu suntem scutiți de astfel de evenimente, mai puțin fericite... Privind în urmă, care au fost cele mai grele încercări din viața ta? Știu că ai doar 22 de ani, însă uneori nu vârsta, ci experiențele sunt cele care ne maturizează. Există o întâmplare sau un moment din viața ta care te-a marcat profund și ți-a schimbat perspectiva asupra vieții?Întrebarea asta e una dintre cele mai sensibile, pentru că inevitabil te duce spre lucruri pe care nu le porți mereu la suprafață și pe care, de multe ori, le procesezi în timp, nu pe loc. Cred că fiecare om are propriile lui încercări, indiferent de vârstă, doar că nu toate sunt vizibile din exterior.Pentru mine, cele mai grele momente nu au fost neapărat legate de un singur eveniment „dramatic”, ci mai degrabă de etape de tranziție și de presiune interioară. Momente în care am fost nevoită să învăț cum să mă descurc cu emoții intense, cu așteptări mari, dar și cu nesiguranțe firești, mai ales într-un drum artistic care nu este nici liniar și nici previzibil.Cred că unul dintre lucrurile care m-au maturizat cel mai mult a fost procesul de a-mi construi identitatea artistică și personală, în paralel. Să înțelegi cine ești, ce vrei să spui prin muzică și cum vrei să te prezinți lumii nu este întotdeauna ușor, mai ales când ești foarte tânăr și lucrurile se întâmplă repede în jurul tău. Au fost momente de îndoială, momente în care m-am întrebat dacă drumul pe care îl aleg este cel corect sau dacă sunt suficient de pregătită pentru tot ce vine odată cu expunerea.În același timp, cred că și pierderile sau dezamăgirile, chiar dacă nu le transform neapărat în povești publice, fac parte din felul în care crești. Sunt lucruri pe care le trăiești în tăcere, dar care te schimbă profund. Te învață să fii mai atent la oameni, la tine însăți și la ceea ce contează cu adevărat.Dacă ar fi să aleg un fir roșu din toate aceste experiențe, ar fi ideea de adaptare. Am învățat că viața nu merge niciodată exact cum îți imaginezi și că uneori cele mai grele perioade sunt, de fapt, cele care te formează cel mai mult. Nu în momentul în care le trăiești, ci mai târziu, când privești în urmă și îți dai seama cât de mult ai crescut.Nu cred că există un singur moment care să mă fi „schimbat peste noapte”, ci mai degrabă o succesiune de experiențe care m-au făcut să devin mai conștientă de mine, mai echilibrată și mai atentă la alegerile pe care le fac.Și poate cel mai important lucru pe care l-am înțeles este că nu trebuie să te grăbești să ai toate răspunsurile. Uneori, maturizarea înseamnă exact să accepți că nu le ai încă și că este în regulă să le descoperi pe parcurs.A fost muzica refugiul tău încă de mică? Chiar aș vrea să te întreb de ce ai ales rock-ul, un gen care nu doar că nu e deloc simplu, dar și care, cel puțin la noi, este mai rar întâlnit în alegerile artistelor. Ce te-a atras atât de puternic către această zonă muzicală?Da, muzica a fost pentru mine un refugiu încă de mică. A fost locul în care am putut să mă exprim liber, fără filtre, fără teama că „spun ceva greșit” sau că trebuie să mă încadrez într-o anumită așteptare. Cred că, înainte să o înțeleg ca pe o carieră, am simțit-o ca pe o formă de eliberare emoțională.În ceea ce privește rock-ul, alegerea nu a fost niciodată una calculată sau făcută din dorința de a ieși în evidență. A fost mai degrabă o atracție naturală, aproape instinctivă. Am crescut ascultând foarte multă muzică variată, dar la un moment dat am descoperit energia, intensitatea și autenticitatea pe care le are rock-ul și m-am regăsit foarte mult în ele.Ce m-a atras cel mai mult este sinceritatea acestui gen. Rock-ul nu încearcă să fie perfect, nu încearcă să fie „corect” în sensul comercial al lucrurilor. Transmite emoție brută, uneori vulnerabilitate, alteori forță, dar întotdeauna într-un mod direct. Pentru mine, asta a rezonat foarte puternic. Am simțit că este genul de muzică în care pot să fiu eu însămi, fără să edulcorez ceea ce simt.Un alt aspect important este libertatea pe care ți-o oferă din punct de vedere vocal și artistic. În rock ai spațiu să experimentezi, să duci emoția la extrem, să explorezi nuanțe diferite ale vocii și ale interpretării. Nu există o singură „formulă corectă”, ceea ce mi se pare foarte eliberator ca artist.Știu că în România, poate, rock-ul nu este întotdeauna prima alegere pentru artistele tinere, dar pentru mine nu a fost niciodată despre tendințe sau despre ce este mai ușor. A fost despre ce mă reprezintă cu adevărat. Și cred că publicul simte asta. Atunci când alegi un gen muzical din convingere, și nu din calcul, se vede în felul în care cânți și în energia pe care o transmiți.În timp, am înțeles că nu genul în sine te definește, ci felul în care îl trăiești. Rock-ul, pentru mine, este doar limbajul prin care îmi exprim emoțiile cele mai intense. Iar asta nu s-a schimbat de când eram mică și până astăzi – doar a devenit mai clar, mai asumat și mai matur.

Sursa foto: Facebook & VIVA!