Drama regretatei actrițe Rodica Tapalagă. S-a retras din lumina reflectoarelor, în plină glorie, din cauza bolii extrem de rare de care a suferit și care a răpus-o la 71 de ani

Rodica Tapalagă nu a fost doar o actriță, ci o prezență magnetică, o artistă de o versatilitate rară care a marcat decenii de teatru și film românesc. Sora mai mică a actorului Ștefan Tapalagă, ea a lăsat în urmă o moștenire culturală impresionantă, deși ultimii săi ani au fost marcați de o luptă discretă și dureroasă cu boala.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI

Rodica Tapalagă rămâne în memoria publicului prin vocea sa inconfundabilă (prezentă în sute de piese de teatru radiofonic) și prin eleganța cu care a tratat fiecare rol. Deși destinul i-a rezerveat un final marcat de suferință, efortul ei artistic a fost întotdeauna ghidat de un singur crez: respectul față de public și față de scândura scenei.

Cine a fost Rodica Tapalagă

Născută la Dorohoi în 1939, Rodica Tapalagă s-a mutat în București la doar trei luni. Deși cocheta în adolescență cu ideea de a studia fizica, destinul a tras-o spre scenă. Încă din anul III de facultate, a strălucit în comedia „Alo?... ați greșit numărul!” (1958), alături de Ștefan Tapalagă și Stela Popescu.

A fost ultima actriță angajată personal de legendara Lucia Sturdza Bulandra la teatrul care îi poartă numele, după ce a văzut-o jucând la Craiova. Printre rolurile sale memorabile, se numără cel al lui Zoe în „O scrisoare pierdută” (regia Liviu Ciulei), dar a dat viață și altor personaje complexe în „D'ale Carnavalului” sau „Dimineața pierdută”.

Rodica Tapalagă a făcut parte dintr-o generație de titani. A jucat alături de Toma Caragiu, despre care spunea că era „fermecător”, și a colaborat cu regizori vizionari precum Lucian Pintilie sau Dan Pița.

În “O scrisoare pierdută” a jucat alături de Toma Caragiu, în spectacolul regizat de Liviu Ciulei, despre care spunea că a fost o experienţă splendidă.

“Toma Caragiu era fermecător. Noi, într-o echipă, ne sprijinim. Relaţiile care se stabilesc între aceste personalităţi sunt aspre, strălucitoare, calde, fierbinţi. Sunt sentimente de fraţietate, de caramaderie dusă până dincolo de bine şi rău, ceea ce înseamnă, în fond, o relaţie spirituală mai puţin atinsă de imediat”, spunea regretată actriță în urmă cu mai mulți ani.

Citește și: Pădurarul Aurel Frandeş, care le-a salvat pe cele două fetițe dispărute în Târnăveni, a fost premiat de Romsilva: „Nu mă consider erou. M-am bucurat foarte mult când le-am văzut în viață”

Rodica Tapalagă a fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște

Ceea ce o scotea în evidență era profesionalismul desăvârșit. Deși pe scenă emana o siguranță și o feminitate cuceritoare, în viața de zi cu zi se descria ca fiind o „femeie obișnuită”, dedicată familiei și muncii sale fără a căuta neapărat strălucirea gratuită a celebrității.

În ceea ce privește viața personală, Rodica Tapalagă a fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște. Cei doi au împreună un băiat, pe Barbu Popescu.

A întruchipat personaje de neuitat şi în filme, colaborând cu regizori, precum: Dan Piţa, Mircea Veroiu, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc - Alo?…Aţi greşit numărul! (1958), Politică şi…delicatese (1963), Tănase Scatiu (1976), Între oglinzi paralele (1978), Vis de ianuarie (1978), Artista, dolarii şi ardelenii (1979), De dragul tău, Anca! (1983), Dragostea şi revoluţia (1983), Vreau să ştiu de ce am aripi (1984), Cui i-e frică de Virginia Woolf (1995).

Actriţa Rodica Tapalagă a fost premiată la gala de decernare a premiilor Municipiului Bucureşti pentru artă şi cultură, secţiunea "Artele spectacolului", care a avut loc la 14 decembrie 2009 pe scena Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Capitală.

Boala care a răpus-o pe Rodica Tapalagă la 71 de ani

În ciuda succesului profesional și a recunoașterii publice (fiind decorată cu Ordinul Național „Pentru Merit”), ultimii ani de viață au fost marcați de un declin fizic sever.

Actrița s-a luptat cu o maladie extrem de rară, fiind diagnosticată cu colagenoză, denumită și boală sistemică. Aceasta distruge organele vitale prin proliferarea colagenului în țesutul conjunctiv, printr-o atingere inflamatorie și imunologică a țesutului conjunctiv și prin difuzia leziunilor.

Boala i-a afectat plămânii și rinichii, ulterior aducându-i sfârșitul. A ales să își trăiască suferința departe de ochii presei, refuzând să își transforme boala într-un spectacol mediatic.

S-a stins din viață pe 18 decembrie 2010, la vârsta de 71 de ani, lăsând un gol imens în teatrul românesc.