Cum a reușit Singapore să aibă cea mai mică mortalitate COVID din lume. Niciun om nu a mai murit aici, din cauza virusului, în ultimele două luni

Singapore a reușit să reducă masiv mortalitatea COVID mulțumită unui sistem sanitar performant și unei campanii agresive de testare și detectare a suspecților, scrie Reuters. Important este și faptul că 95% dintre persoanele infectate în orașul-stat sunt muncitori migranți tineri, care nu au avut o formă gravă a bolii. Singapore are cea mai mică rată […]

Cum a reușit Singapore să aibă cea mai mică mortalitate COVID din lume. Niciun om nu a mai murit aici, din cauza virusului, în ultimele două luni

Singapore a reușit să reducă masiv mortalitatea COVID mulțumită unui sistem sanitar performant și unei campanii agresive de testare și detectare a suspecților, scrie Reuters. Important este și faptul că 95% dintre persoanele infectate în orașul-stat sunt muncitori migranți tineri, care nu au avut o formă gravă a bolii.


Singapore are cea mai mică rată a mortalității COVID la nivel mondial, cu doar 27 de decese după 57.000 de cazuri de infecție cu coronavirus.


La o valoare de doar 0,05%, rata mortalității în statul asiatic este mult sub media globală de 3%, potrivit datelor Reuters adunate din țările care au mai mult de 1.000 de decese.


Statele care au o populație similară cu Singapore și care, în treacăt fie spus, s-au descurcat bine în combaterea epidemiei, precum Danemarca sau Finlanda, au o rată a mortalității de 3%, respectiv 4%.


Interesant este și că nimeni nu a murit în urma infecției cu coronavirus în ultimele două luni, potrivit Ministerului Sănătății din Singapore.


Campanie de testare și detectare

Experții din Singapore spun că unul dintre motivele acestei rate mici a mortalității este campania de detectare rapidă a persoanelor infectate.


Strategia agresivă de testare și de identificare a suspecților COVID a fost lăudată de Organizația Mondială a Sănătății și de epidemiologii de la Harvard.


Singapore a testat 900.000 de oameni, adică 15% din populația de 5,7 milioane a țării, potrivit datelor oficiale.


Autoritățile au derulat campanii de testare în masă în rândul comunităților vulnerabile, în căminele de bătrâni spre exemplu.


Orice persoană cu vârsta peste 13 ani care avea simptome de infecție respiratorie a avut dreptul la un test COVID gratuit.


”Cu cât diagnosticăm mai mult,cu atât mai mică este rata mortalității”, explică Hsu Li Yang, de la Școala de Sănătate publică a Universității Naționale din Singapore.


Un hub medical în Asia

Această strategie preventivă a fost folosită și în tratament. Pacienții COVID cu vârste de peste 45 de ani sau cei cu afecțiuni cronice au fost internați și tratați în spital, chiar dacă se simțeau bine.


”Stilul nostru de tratament este convențional, dar făcut cum trebuie”, spune Dale Fisher, consultant al Spitalului Universitar din Singapore, care precizează că pacienții au primit și medicamente aprobate, și experimentale.


Avantajul statului asiatic este unul de infrastructură. Singapore era deja un hub medical pentru Asia de Sud-Est și deține numeroase spitale private și de facilități publice de calitate bună.


Totodată, autoritățile au amenajat paturi pentru pacienți cu simptome ușoare sau fără simptome în spații expoziționale și în alte clădiri.


Acest lucru a prevenit suprasolicitarea sistemului sanitar, astfel că resursele au fost direcționate către cazurile mai grave.


În prezent, Singapore nu are pacienți COVID la Terapie Intensivă. 42 de pacienți sunt internați în spitale totuși, iar alți 490 în alte spații temporare.


Măști obligatorii

Orașul stat a impus obligativitatea măștilor în public încă din aprilie.


În vreme ce experții au spus că mai este nevoie de multe studii până la o concluzie definitivă, există dovezi destul de clare că purtarea măștilor reduce prevalența și severitatea infectărilor.


OMS a recomandat în ultimele luni folosirea măștilor, odată cu respectarea altor măsuri de siguranță.


”Am adoptat o cultură strictă a măștii în Singapore. Asta face ca boala să fie mai blândă”, a spus Leong Hoe Nam, expert în boli infecțioase la Spitalul Mount Elizabeth.


Încadrarea deceselor

Singapore respectă foarte strict definiția de caz pentru încadrarea deceselor COVID, ceea ce ar putea conduce la o subraportare.


Pe listă nu intră decesele persoanelor infectate, care au murit din cauza problemelor cardiovasculare, dar care nu au pneumonie.


”Nu am nicio îndoială că dacă OMS revizuiește definiția de caz, atunci o parte dintre morțile celor care nu au avut pneumonie vor fi reclasificate, iar rata mortalității se va schimba”, spune Paul Tambyah, președinte al Societății Asia Pacific de Micorbiologie Clinică.


Ministerul Sănătății a precizat că abordarea sa respectă practica internațională, deși unele țări au folosit criterii care au produs un număr mai mare de decese.


O epidemie a inegalităților
Migranții locuiesc în dormitoare aglomerate. Distanțarea socială este imposibilă FOTO: EPA

Un aspect important al epidemiei din Singapore a fost acela că virusul a afectat în special populația muncitorilor imigranți.


Din aprilie, guvernul a dat publicității două cifre - cazurile de infecție în rândul populației și cazurile în rândul muncitorilor migranți.


Statistica citată de BBC arată că 95% din infecțiile COVID din statul asiatic au fost confirmate printre muncitorii migranți.


Numărul cazurilor raportate printre migranți (marcate cu albastru) mult mai mare decât cel raportat în rândul populației (marcat cu roșu) Sursa: Guvernul Singapore/BBC

Organizațiile umanitare avertizaseră de altfel că epidemia ar putea exploda printre acești migranți, care trăiesc și muncesc în condiții ce fac distanțarea socială imposibilă.


Faptul că aceștia au vârste cuprinse între 20 și 30 de ani a făcut ca numărul deceselor să fie infim, în condițiile în care boala îi afectează mult mai puțin pe pacienții tineri.


Felul în care autoritățile i-au tratat pe migranți, mulți dintre ei din India sau Bangladesh, care lucrează în fabrici sau în construcții, a atras însă critici.


Strategia autorităților a presupus sigilarea marilor dormitoare în care sunt cazați muncitorii, de multe ori în camere aglomerate. În unele cazuri, care au durat luni întregi, muncitorii nu au avut voie să părăsească aceste dormitoare, în vreme ce autoritățile derulau campanii masive de testare.


În august, mai multe cazuri de sinucidere sau de tentative de suicid au apărut printre muncitorii a căror sănătate psihică fusese afectată de această situație.


Criticile venite la adresa autorităților au determinat o serie de relative îmbunătățiri ale condițiilor - camere un pic mai spațioase sau mai puține paturi dispuse în camere - și promisiuni pentru măsuri mai ambițioase.