Cât de grav îi afectează pe elevi pandemia și școala online? Psihologul școlar de la Colegiul Național I.L. Caragiale trage un semnal de alarmă: ”intră într-o bulă neagră și au nevoie de ajutor””

Rapid și sigur, din cauza pandemiei, elevii devin captivi în propria viață. Psihologii școlari atrag atenția că în lipsa comunicării directe între elevi, școala online poate provoca anxietate, depresie și chiar abandon școlar. O generație de sacrificiu, cu ochii în monitoare Iritabilitate, tristețe, neputință, autoizolare, furie, chiar anxietate, depresie și abandon școlar. Sunt situații întâlnite […] Articolul Cât de grav îi afectează pe elevi pandemia și școala online? Psihologul școlar de la Colegiul Național I.L. Caragiale trage un semnal de alarmă: ”intră într-o bulă neagră și au nevoie de ajutor”” apare prima dată în Observatorul Prahovean.

Cât de grav îi afectează pe elevi pandemia și școala online? Psihologul școlar de la Colegiul Național I.L. Caragiale trage un semnal de alarmă: ”intră într-o bulă neagră și au nevoie de ajutor””

Rapid și sigur, din cauza pandemiei, elevii devin captivi în propria viață. Psihologii școlari atrag atenția că în lipsa comunicării directe între elevi, școala online poate provoca anxietate, depresie și chiar abandon școlar.

O generație de sacrificiu, cu ochii în monitoare

Iritabilitate, tristețe, neputință, autoizolare, furie, chiar anxietate, depresie și abandon școlar. Sunt situații întâlnite în școlile din Prahova, din cauza pandemiei care i-a ținut luni de zile pe copii în case, în fața monitoarelor ce au înlocuit interacțiunea fizică cu colegii, prietenii și profesorii. Pe scurt, școala online. O platformă și în jur de 30 de căsuțe pe un ecran, o conexiune la internet, dar nu o conexiune umană, așa cum ar trebui. Efectele psiho-emoționale, dar și fizice și-au pus puternic amprenta asupra unei generații de copii care ajung să ceară ajutor în cabinetele psihologilor școlari.

”Vreau să îmi fac ghiozdanul și să merg la școală, nu în fața unui ecran”

”Nu înțeleg, nu sunt ascultat, nu mă pot face auzit din fața calculatorului, îmi lipsește interacțiunea cu prietenii și colegii mei. Nu mai vreau școală, singur, între patru pereți, cu un monitor în față. Vreau, dimineața, să îmi fac ghiozdanul și să îmi pun uniforma, vreau să ies la tablă, nu să dau share screen, vreau în bancă, nu în fața laptopului, singur” spun unii elevi, mai ales cei de clase primare și gimnaziale, care resimt frustrări puternice cauzate de acest sistem de predare. Sunt emoții negative, emoții ce pot avea efecte deloc de dorit asupra dezvoltării emoționale a unui copil ori adolescent.

”Copiii intră într-o bulă neagră și au nevoie de ajutor”

Elena Butunoi este psiholog școlar la C.N.,I.L. Caragiale, și are în grijă 1600 de copii. Copii pe care a reușit să îi ajute și o face în continuare prin terapia indirectă, cum o numește ea. Jocuri, proiecte, programe, chiar și activități fizice derulate, da, tot online.

”Fac tot ce îmi stă în putere să îi scot din  bula aceea neagră în care mulți intră. Îmi spun că nu acceptă limitele impuse de statul în casă, văd că nu se mai pot concentra și cum, ușor- ușor, se închid în ei. Apar anxietățile, apare depresia, analfabetismul funcțional și chiar abandonul școlar. Din cauza faptului că au fost închiși în case, după finalizarea cursurilor online, percepute ca fiind mult mai greoaie, decât prezența fizică la școală, mulți dintre copii rămân în continuare cu ochii în ecrane, de la telefon, laptop, tabletă, până la televizor. Aici intervine rolul părinților care trebuie să își aloce timp pentru a-l petrece cu copilul. Dincolo de tot ce înseamnă gadget. Am înființat și ”Școala Părinților”, unde îi încurajăm și îi sfătuim pe aceștia cu privirea la implicarea în viața copilului. Fiindcă izolarea aceasta a avut și are un efect devastator asupra psihicului celor mici, dar și asupra stării lor de sănătate fizică.. Vorbim aici de oboseala ochilor, dureri de cap și dificultăți de concentrare. Totul din cauza utilizării în exces a ecranelor.” spune psihologul.

Școala online provoacă grave dezechilibre la nivel cognitiv și emoțional

Predarea online este limitată de timp, de conexiunea la internet, totul se face pe repede înainte, materia trebuie parcursă înainte de a fi scos de pe platformă. Unui profesor, într-o atare situație, timpul nu îi mai permite să vadă dacă copilul a înțeles ceva, iar copilul nu mai are timp să întrebe. De aici, frustrările în rândul elevilor și neputința unui sistem de predare ce poate fi considerat doar o soluție de compromis. Profesorii au învață, odată cu elevii, ce înseamnă școală online. S-au adaptat din mers și joacă după niște reguli pe care încearcă să le facă, pe cât pot, blânde și atractive pentru copilul de clasă primară ori adolescentul de liceu. Nu reușesc întotdeauna. Fiindcă materia e grea, cerințele sunt mari, temele sunt multe, internetul mai pică uneori, deseori, iar lipsa socializării, fizice, nu de după ecrane, își spune și ea cuvântul. Însă ei, dascălii, știu un singur lucru. Au datoria de plămădi mintea și caracterul unui copil. Iar din copilul acela să iasă OM! Așa, cu toate neajunsurile și compromisurile făcute de peste un an încoace. Și chiar și înainte. Asta se numește vocație de dascăl coroborată cu amprentă personală și dragul de a forma oameni mici și a-i face mari!

”Suntem împreună! Avem aceeași voce!”

”Noi, oamenii, suntem ființe sociale. Copiii, mai ales, fiind la început de drum în viață, au nevoie de interacțiune cu alți copii de seama lor. Le trebuie pentru a crește, pentru a supraviețui, pentru a-și oglindi emoțiile și a se simți în siguranță. Lipsa acestui lucru provoacă grave dezechilibre la nivel cognitiv și emoțional. Ei nu pot trăi fără ceea ce înseamnă spirit de echipă, prietenie, comunicare și relaționare. Tehnologia e bună, atâta timp cât nu provoacă dependență. Gadgeturile au rostul lor, atât timp cât nu iau locul dialogului direct cu colegul de bancă, de clasă, de școală, ori profesorul de la catedră.  Noi, în această perioadă grea, le livrăm copiilor următoarea idee: Suntem împreună! Avem aceeași voce! Tocmai, pentru a nu se simți singuri și abandonați. Eu  nu sunt acel ,psiholog de catifea, ce stă în birou și așteaptă să i se ciocăne la ușă. Merg eu în întâmpinarea nevoilor copiilor și întreprind, alături de profesori, diverse acțiuni menite să le ridice stima de sine, să le reducă nivelul de frustrare și să îi facă să se simtă în siguranță. Fiindcă, din nefericire, sunt și cazuri de copii, atât de neînțeleși, atât de afectați de situația pe care o trăim de peste un an, încât ajung să fugă de acasă… E nevoie de foarte multă atenție, răbdare, putere de înțelegere și deschidere către dialog pentru a depăși cu bine ceea ce se întâmplă, a explicat psihologul Elena Butunoi.

Grup de dezvoltare personală, la inițiativa elevilor din CN I.L. Caragiale

În cadrul C.N.,I.L. Caragiale, a fost înființat, la propunerea elevilor, un grup de dezvoltare personală. Periodic, aceștia se reunesc, acum tot virtual, și dezbat probleme legate de gestionarea emoțiilor puternice, a angoaselor și frustrărilor, a lipsei de interacțiune și a felului în care pandemia și măsurile luate și-au pus amprenta asupra dezvoltării lor emoționale. Profesorul are doar rol de moderator, totul desfășurând-se exact ca în cadrul unei ședințe de terapie. Dialog, păreri și soluții…dar, mai ales, o descătușare sufletească de care acești tineri au mare nevoie. Pentru a trece cu bine de acest prag psihologic și a aștepta, cu zâmbet, ziua în care să își poată îmbrățișa din nou colegul, prietenul, profesorul și a-i împărtăși, fără mască pe chip, bucurii și necazuri din viață de copil ori adolescent. Aceștia au lansat și un imn al profesorului în timp de pandemie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul Cât de grav îi afectează pe elevi pandemia și școala online? Psihologul școlar de la Colegiul Național I.L. Caragiale trage un semnal de alarmă: ”intră într-o bulă neagră și au nevoie de ajutor”” apare prima dată în Observatorul Prahovean.