Adevărata bătălie ideologică a anului 2020: partidul Micutzu vs partidul Dana Budeanu

În ultimii ani, cele mai puternice mesaje politice par să le fi dat Dana Budeanu sau Selly, sau Tudor Chirilă. Naive, mobilizatoare, cum or fi fost, ele au mase critice de susținători în spate, fie că-s numiți haștagi, fie că-s lumea conformismului glam de mare oraș. Par mai politici decât politicienii. Politica a devenit din […]

Adevărata bătălie ideologică a anului 2020: partidul Micutzu vs partidul Dana Budeanu

În ultimii ani, cele mai puternice mesaje politice par să le fi dat Dana Budeanu sau Selly, sau Tudor Chirilă. Naive, mobilizatoare, cum or fi fost, ele au mase critice de susținători în spate, fie că-s numiți haștagi, fie că-s lumea conformismului glam de mare oraș. Par mai politici decât politicienii.


Politica a devenit din ce în ce mai showbiz. Iar cei din showbiz preiau frâiele politice. Donald Trump fiind, desigur, întruparea supremă a trendului. Plutesc în aer ideologiile ca niște agenți patogeni și tot felul de supervedete asimptomatice le poartă fără probleme în medii cât mai diverse. Sunt două rădăcini mari în ultima vreme: conservatorism pă lux și liberalism pă beep.


Politica e atât de obsedată de imagine, încât nucleul ideologic nu mai contează, e o tendință specifică ultimilor 40-50 de ani în Europa și SUA (și în multe alte locuri: în Rusia, priviți câta studioul de producție înseamnă imaginea lui Putin).


Cea mai mare jignire pe care poți să o aduci unui politician este să-i spui ”ești un politician”. Când PNL zice ceva, PSD nu spune ”e greșit, noi propunem opusul”, ci va zice: ”ați copiat de la noi!”. Și invers. Asta nu e luptă politică, e bătălie tipică din showbiz, bătălia copy-paste.


Când te uiți la figuri foarte populare precum Dana Budeanu sau Micutzu trebuie ceva atenție la detalii. Atenție, am ales doi dintr-o sută, puteam să-mi scriu ipotezele cu multe alte figuri ale star-system-ului românesc.


Care au fost marile revoluții produse de Micutzu și Budeanu? În afară de marea luptă pentru limbajul colocvial: adică o mai naturală folosire a lui ”p..a mea” și ”c…t”. Oamenii ăștia și-au găsit ideologic publicul: dreaptă ultraconservatoare Budeanu, și liberalism sălbatic, pretins autoironic, dar lipsit de empatie, la Micutzu.


Micutzu a venit cu nonșalanța fizică: sunt gras, ce plm, gen. Dana Budeanu a venit ca o stareță a showbizului în care călugărițele sunt biciuite la sânge că nu au ținut post sau că nu au țoale cum zice la ceaslov.


Micuțu a avut o perioadă de școală underground în care a reușit să mai schimbe tactica în umorul contemporan. Ce a făcut? Ne-o spune chiar el. S-a uitat la alții, a urmărit scena globală, și-a lucrat glumele atent, a apăsat pedale noi, în principal exploatarea vieții mărunte cotidiene: mă duc la Mega și fac o glumă cu ”mă duc la Mega”. Budeanu vine din lumea tabloidului de succes, a fost parte din tot felul de proiecte comerciale cu mare impact (Ciao, Cancan).


Budeanu e pesedeu, Micuțu e anti-pesedeu, ar zice unii. Aș zice că e prea simplist. Budeanu e ”sistem” pentru că tot, și elemente biografice, și tot statutul ei e creat pe o arhitectură ridicolă a unei soi de aristocrații tabloidale a României. E normal să joace rolul dezgustului pentru că 90% dintre ăia cu bani nu știu încă să-și cumpere eleganță cu resursele pe care le au. Ca orice om ”de sistem” trebuie să fii antisistem. E cea mai scurtă cale a privilegiatului de a-l cuceri pe naiv.


Cum funcționează analiza la Dana Budeanu? Amușină subiectul popular și îl umflă cu steroizi. Nu contează despre ce e vorba, banul și audiența să iasă. De mare succes e critica ”fătălăului”, fătălăul fiind bărbatul contemporan care nu mai e ”bărbat adevărat”.


Foto: Dana Budeanu/Facebook

De mare succes ”underground” e și sexismul cel mai de peșteră: să batem femeile de exemplu. Dana Budeanu explică în câteva clipuri de-a dreptul grețoase cum trebuie s-o bați ca să nu mai fii fătălău. Știe că va primi critici de la câțiva, dar ”poporul” o va aproba.


Toate se fac la Budeanu în ritm conspiraționist. Am deschis la întâmplare unul din filmulețe și aud că ”se aruncă pe piață cu poluare și rasism”. Viața e o piață. În respectiva piață se aruncă cu chestii de către niște mari conspiratori. Rasismul nu există, nici poluarea. Budeanu știe ”interesele”.


Dana luptă cu ocultele mondiale. Mișcare tipică de scos clickuri pe net, locul unde lumea se crede incredibil de deșteaptă și reușește uneori să fie incredibil de proastă. Așa cum se aranjau subiecte tabloidale ca să mai fie doborât câte un rival sau ridicată câte o starletă, așa crede dumneaei că funcționează și lumea: ca un aranjament cu paparazzi.


Lumea e compusă din bărbați adevărați care învârt totul, femei adevărate combinate cu ei, iar de partea cealaltă fătălăi și femei care fac videochat.


Dana Budeanu a găsit adevărul: cine nu are parte de bani trebuie să facă sex; cine nu are parte de sex trebuie să facă bani. Într-un Olimp al aristocrației cu damf de ciocoime nouăzecistă nu e loc de fake-uri, trebuie să spargi banii pe țoale și să te îmbraci ca la un botez galactic.


Micuțu e cu micul realism, mai modest și mai smart aparent. Dar și pe el, dacă îl asculți ceva mai mult, îl bântuie un set up ideologic clar. El luptă cu ”comuniștii”, prin asta înțelegând lumea dușmanilor oamenilor de bine: pensionari, sărăcani, toți politicienii, maneliștii. Îi știți, e toată lumea ostilă hipiotului progresist și trecut de prima tinerețe.


Micuțu se vinde ca un hipster prins într-un corp de taximetrist de școală veche. Talentul e real. Dar e un talent care nu supără puterea, e un talent exersat strict în gol.


Foto: Facebook/Micutzu

Filozofia supremă enunțată la modul serios de Micutzu este ”schimbarea începe cu noi”. Când l-auzi pe unul că începe cu ”schimbarea din noi” poți să știi sigur că nu vrea să schimbe nimic.


Am văzut pe YouTube un stand up cu sala plină filmat la Iași, unde un episod-cheie este cum îl urăște Micuțu pe un vânzător de la Mega că nu i-a dat punguță pentru cumpărături. Poanta e că deși vrea să-l înjure, deși vânzătorul e un ratat, totuși nu îl bate și nici nu îl înjură. Așa începe schimbarea din noi.


Micutzu încă mă mai face să râd, Dana Budeanu niciodată. Când îi analizez ideologic se întâmplă invers. Mă umflă râsul de la atâta aristocrație de Obor de la Dana Budeanu și mă umflă plânsul de la atâta lipsă de empatie și conformism de la un tip care ar fi putut face mult mai multe cu talentul său.


Aceste două ”partide”, Micutzu și Budeanu, sunt mult mai reprezentative decât partidele clasice. Și-au câștigat public din populism pursânge, au analizat ce le place cumpărătorilor de bilete și de țoale. Cu accent pe ”cumpărător”.


Ne hlizim la lipsa de empatie și inventăm o Românie cu două viteze. Una cu viteza Mega Image, alta cu viteza Gucci. Micutzu pe bicicletă, Budeanu în merțan. Micutzu face mișto de taximetriști, dorei, maneliști, politicieni (nu se ia niciodată de mai marii zilei, imobiliari, bancheri, corporații etc.).


Între aceste două ideologii ne învârtim în 2020. Ele sunt difuz răspândite în toate partidele. Sunt dihotomii între nou și vechi, între dorel puturos și clasa de mijloc eroică, între banul făcut din asfaltare și banul făcut din IT. Sunt cele două segmente zgomotoase ideologic care încă nu și-au găsit expresie politică, dar ele fac politicile, ele aduc vânzările, ele sunt mărețul ”român comercial” la care se închină și advertiserii, și politicienii.


P.S. Neapărat trebuie să spun că există și umor progresist pursânge. Au public, dar nu se compară cu milioanele celor doi de mai sus. ”Dezarticulat” e un grup artisitc, intelectual, umoristic, cum vreți să-i ziceți, care arată că poți face glume superdeștepte și pur progresist. Despre ei, altădată. Am zis doar să se știe că poți să râzi și la chestii cu sute de vizualizări, nu trebuie să cauți doar milioanele de accesări.